Povestile pentru copii au fost si raman acea cale pe care frumosul intra in viata micutilor nostri, calea spre dezvoltarea imaginatiei si cea pe care ei invata sa vada in culori chiar si cu ochii mintii.

Povestile pentru copii au fost si raman acea cale pe care frumosul intra in viata micutilor nostri, calea spre dezvoltarea imaginatiei si cea pe care ei invata sa vada in culori chiar si cu ochii mintii.
Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară. Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi
Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică,
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului,
Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic şi cuminte. Vorba ceea: «Sunt cinci degete la o mână şi nu samănă toate unul cu altul».
Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da nici unul.
Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ,